Totul pentru preoți

Grija pentru vocațiile la Preoție, de la început și până la maturizarea lor, a fost intuiția carismatică a Mariei Teresa Casini. Acest lucru a fost subliniat de cardinalul Angelo Amato, Prefectul Congregației pentru cauza sfinților, care a prezidat sâmbătă 31 octombrie, la Frascati (Italia), Liturghia de beatificare a fondatoarei Congregației Surorilor Oblate ale Sfintei Inimi a lui Isus.

"Să-i dăm Bisericii preoţi sfinţi", a amintit purpuratul, a fost raţiunea apostolatului său şi a "pedagogiei sale vocaţionale curajoasă şi profetică", pusă în act de ea "printr-o disponibilitate maternă faţă de vocea Domnului, printr-o rugăciune perseverentă şi încrezătoare şi printr-o surprinzătoare creativitate". Noua fericită a întrevăzut "de timpuriu lipsa vocaţiilor la Preoţie, a tratat-o cu curaj şi în mod determinat, propunându-şi să ofere diecezelor preoţi mulţi şi sfinţi, reînnoiţi de focul Rusaliilor". Din această intuiţie a sa s-au născut pre-seminariile şi colegiile Micilor prieteni ai lui Isus, "cu scopul de a păstra şi de a cultiva vocaţia acelor copii pe care Domnul îi chema în slujba sa". Generozitatea şi caritatea sa au făcut-o să se ocupe şi de preoţii în vârstă, bolnavi, săraci şi, chiar, infideli. Fondatoarea, de fapt, voia "preoţi sfinţi, care să nu fie un spin sângeros în Inima lui Isus". De aici s-au născut cele trei coloane ale spiritualităţii sale: "aceleaşi sentimente cu ale lui Cristos, printr-o devoţiune convinsă către Inima sa străpunsă", valorizarea preoţiei ministeriale, "iubită, implorată şi ajutată în toate formele sale posibile", reparaţie şi ofertă "ascunsă, tăcută, constantă în favoarea fidelităţii şi a sfinţeniei preoţilor". Această dăruire a sa pentru preoţi s-a transformat într-o prietenie specială pe care o avea faţă de ei, pentru că în ei vedea persoanele cele mai apropiate şi mai dragi Inimii lui Isus. De aceea, îi ajuta pe preoţii nevoiaşi cu îmbrăcăminte, bani, lenjerie, medicamente. S-a angajat şi în formarea vocaţiilor. Dorea ca micii seminarişti să fie bine trataţi, mâncarea să fie sănătoasă şi abundentă. Până în ziua de astăzi, a amintit purpuratul, acesta a rămas scopul principal al Institutului. Surorile oblate, "se ocupă de asistenţa preoţilor care sunt în pastoraţie, a preoţilor bolnavi, bătrâni şi abandonaţi". Opera surorilor este răspândită în Italia, S.U.A., Brazilia, India, Guinea Bissau, Perú.

Cardinalul a arătat cum credinţa euharistică a fost "chemarea existenţei sale". Încă de mică, ea a fost "o adoratoare a Euharistiei, petrecând câteva ore după-amiaza la picioarele tabernacolului". Această apropiere de Isus "îi permitea inimii sale să se rupă de mândria tinerelor nobile, renunţând la posibilităţile oferite de condiţia sa socială şi refuzând bijuterii şi accesorii care erau la modă". Din colocviile sale euharistice, frecvente şi intense, fericita "a fost inspirată să mângâie Inima Sfântă a lui Isus, rănită de cei care o supărau, dar mai ales de spinii preoţilor care nu corespundeau vocaţiei lor". Cu permisiunea confesorului, ea a început atunci "să facă pocăinţe dureroase, precum diferite reguli pe care şi le impunea, cilicii şi privegheri nocturne petrecute în rugăciune. Dorea să fie o jertfă de reparaţie pentru toate jignirile aduse Domnului". Era, însă, prudentă, faţă de surorile sale. Unei călugăriţe care în timpul Postului Mare i-a prezentat o listă cu penitenţele pe care dorea să le facă, maica Maria Teresa i-a răspuns simplu: "Nu, tu vei face tot ceea ce nu îi place amorului tău propriu". Institutul fondat de ea, a amintit cardinalul, a avut "ca şi carismă această exigenţă a reparaţiei. Adoraţia euharistică zilnică, chiar şi nocturnă, constituia pentru ea şi pentru surorile ei o întâlnire care nu putea fi ignorată nici măcar în zilele cele mai obositoare". Încrezându-se în Providenţă, noua fericită "depăşea situaţiile dificile şi neplăcute. Nimeni şi nimic nu reuşea să o facă să dea înapoi. Repeta des că nu se va lăsa învinsă de neplăcere". 

Caritatea divină, a subliniat Prefectul, "a incendiat existenţa sa, care a devenit iubire pentru aproapele, apropiere, generozitate. Obişnuită încă de mică, nu se lăsa învinsă de meschinitate, ci dăruia cu generozitate bani, hrană şi asistenţă tuturor celor care întindeau mâna către ea". Purpuratul a amintit şi câteva date biografice ale Mariei Tereza, care s-a născut la Frascati, pe 27 octombrie 1864 din părinţii Tommaso şi Melania Rayner. Familia era dotată din punct de vedere economic căci "tatăl care era inginer, era directorul unui  folosit la arderea cărămizilor. Bărbat evlavios şi devotat, în ziua botezului fiicei sale, el i-a invitat pe săracii oraşului, cărora le-a făcut o pomană generoasă în bani". El a voit să o formeze pe copilă la viaţa creştină, însoţind-o şi în biserică, la rugăciune. Apoi îi dădea în mână bănuţi pe care să îi ofere celor nevoiaşi. "acest gest de caritate - a adăugat - a rămas imprimat pentru totdeauna în memoria Teresei care, crescând, a devenit mereu mai generoasă faţă de cei nevoiaşi, cărora le dădea din ce era al său, în tăcere, cu discreţie". În ciuda unei atitudini "mai degrabă vanitoase a mamei, tânăra a simţin încă de mică chemarea către viaţa călugărescă. În 1874 a murit preaiubitul său tată, lăsând-o pe micuţă într-o stare de suferinţă profundă. El a fost pentru ea tată, prieten, educator". Familia s-a mitat de la Frascati la Grottaferrata, unde a fost primită cu braţele deschise de bunicii din partea mamei, care şi ei trăiau în condiţii de bunăstare economică.

Din L'Osservatore Romano, 1.11. 2015