"Milă vreau, nu jertfă"!

Există ceva mişcător în chemarea lui Matei, vameşul (cf. Mt 9,9-13). Este o pagină autobiografică, istoria întâlnirii cu Cristos, care i-a schimbat viaţa.

Plecând de acolo, Isus a văzut un om numit Matei, stând la postul de vamă, şi i-a spus: „Urmează-mă!” Ridicându-se, el l-a urmat.

Hirotonire diaconală

Astăzi, 8 decembrie 2015, în Catedrala "Sf. Fecioară Maria Regină" din Iaşi, au fost hirotoniţi diaconi 20 de tineri.

Magnificat - Colecție de cântece bisericești

Astăzi, 6 decembrie 2015, în cadrul unei liturghii prezidate de PS Petru Gherghel în Catedrala "Sf. Fecioară Maria Regină" din Iaşi, a fost lansată oficial noua colecţie de cântări bisericeşti a Diecezei de Iaşi, intitulată sugestiv Magnificat, publicată la Editura Sapientia.

Ștafeta muzicală din Seminar

Și eu am multe amintiri în legătură cu pr. Ștefan Vacaru, în mod special în privința muzicii religioase. El a fost pre-pre-predecesorul meu ca organist în Seminarul din Iași!

Pr. Ștefan Vacaru (1946-2015)

Pr. Ștefan Vacaru, preot pensionar stabilit în orașul Onești, membru al Consiliului Prezbiteral, a trecut la cele veșnice astăzi, 1 decembrie 2015. 

Un gând pios de recunoștință pentru pr. Ștefan și pentru lucrarea sa pastorală în parohiile în care a slujit începând cu anul 1971: Oituz, Luizi-Călugăra, Faraoani, Barticești.

Ardea de nerăbdare să participe la lansarea oficială a noii Colecții de cântări bisericești, Magnificat, aflată sub tipar, la care a lucrat, alături de alți preoți, timp de trei ani și la care și-a adus o substanțială contribuție. Înzestrat de Dumnezeu cu daruri artistice, el le-a pus în slujba Bisericii, oferind cu bucurie de-a lungul timpului slujirea sa ca organist în Seminar, compozitor și textier de cântece religioase în Comisiile de muzică diecezane din care a făcut parte. Cântece precum: Cristos a biruit mormântul, Cerul azi cu bucurie, Dacă vrea cineva, Slavă de-a pururi sunt și astăzi auzite în bisericile noastre și fredonate cu multă evlavie de creștinii catolici.

Îi mulțumim pr. Fănică, așa cum era el cunoscut, și îl însoțim cu rugăciunea noastră, repetând cuvintele Mântuitorului Isus, cuvinte devenite un refren cunoscut datorită măiestriei muzicale a părintelui:

În casa Tatălui meu veșnic sunt multe lăcașuri în ceruri.

Vă pregătesc un loc și vouă să fiți de mine-alături.

Dumnezeu să-l odihnească în Împărăția sa și să-l facă părtaș de Liturghia veșnică din ceruri!

pr. Eduard Soare

Oficiul pentru Cler

Pr. Vacaru Ștefan - 40 de ani de Preoție (2011)

Aproapele meu a devenit şi "social"

Existenţa "virtuală" se propune cu o statură ontologică incertă: face abstracţie de prezenţa fizică dar oferă o formă, câteodată vie, de prezenţă socială.

Ea, bineînţeles, nu este un simplu produs al conştiinţei, o imagine a minţii, dar nu este nici o res extensa, o realitate obiectivă obişnuită, şi pentru faptul că există numai în situaţia interacţiunii. Sferele existenţiale angajate în prezenţa pe Reţea sunt de analizat mai bine. Se deschide în faţa noastră o lume "intermediară", hibridă, a cărei ontologie ar trebui analizată mai bine, în vederea unei înţelegeri teologice.

Congregaţia pentru Cler (Vatican): "O vocaţie, o formare, o misiune"

Timp de două zile, 19-20 noiembrie 2015, se va desfășura la Roma simpozionul dedicat aniversării a 50 de ani de la promulgarea documentelor conciliare Optatam totius şi Presbyterorum ordinis. La această manifestare, organizată de Congregația pentru Cler din Vatican, sunt aşteptaţi responsabilii Oficiilor pentru Cler diecezane și naționale, responsabilii Oficiilor pentru vocaţii de pe lângă Conferinţele Episcopale, formatorii din Seminarii şi din casele de formare ale Institutelor călugăreşti şi ale Asociaţiilor clericale. 

Conferințele vor fi prezentate în Aula Magna a Universităţii Pontificale Urbaniana. 

Informaţii referitoare la programul simpozionului, puteţi găsi la această adresă:

http://www.clerus.va/content/clerus/it/notizie/convegno-promosso-dalla-congregazione-per-il-clero/_jcr_content/colcx/download/file.res/Programma.pdf

Din Dieceza de Iaşi, vor participa la acest simpozion pr. Cristian Ignat, spiritual la Seminarul Mic din Bacău şi pr. Eduard Soare, responsabilul Oficiului pentru Cler al Diecezei.

Totul pentru preoți

Grija pentru vocațiile la Preoție, de la început și până la maturizarea lor, a fost intuiția carismatică a Mariei Teresa Casini. Acest lucru a fost subliniat de cardinalul Angelo Amato, Prefectul Congregației pentru cauza sfinților, care a prezidat sâmbătă 31 octombrie, la Frascati (Italia), Liturghia de beatificare a fondatoarei Congregației Surorilor Oblate ale Sfintei Inimi a lui Isus.

Preoția - identitate și slujire

 

Presbyterorum ordinis, la nr. 13 specifică:
„Preoţii ajung la sfinţenie în modul lor propriu îndeplinindu-și îndatoririle cu sinceritate şi statornicie, în Duhul lui Cristos (…). Neuitând niciodată că Domnul este acela care deschide inimile şi că înălţimea puterii nu vine de la ei, ci de la Dumnezeu (…). În această comuniune cu Cristos, ei participă la iubirea lui Dumnezeu, al cărei mister ascuns de veacuri a fost dezvăluit în Cristos (…). Fiind educatori în credinţă (…) ei se apropie de Dumnezeu „cu inimă sinceră, în plinătatea credinţei” (Evr 10,22); ei înalţă o speranţă tare pentru credincioşii lor pentru ca, întăriţi fiind de Dumnezeu, să-i poată şi ei întări pe aceia care îndură tot felul de încercări. Fiind conducători ai comunităţii, ei practică asceza specifică păstorilor de suflete: renunţând la avantaje personale, căutând nu folosul propriu, ci folosul celor mulţi, ca aceştia să se mântuiască, progresând continuu în împlinirea îndatoririi pastorale”.

Cu psalmii în lagăr

Cine se roagă în Psalmi? "Mai întâi David în persoană se roagă în psalmi, dar ca o anticipare profetico-mesianică ce îl conţine deja în sine pe Mesia: în David se roagă Isus Cristos. Dar Cristos nu poate fi separat de Trupul său, Biserica, şi de membrele sale: deci în Cristos se roagă folosind cuvintele Psaltirii şi Biserica, şi creştinii". Este sinteza volumului Pregare i salmi con Cristo, ultimul scris de Dietrich Bonhoeffer în timpul vieţii (1940), iar acum publicat de Editura Queriniana, cu o prefaţă a cardinalului Gianfranco Ravasi, pe care o redăm în continuare.