Astăzi, 29 februarie, comunitatea
sacerdotală diecezană amintește figura pr. Anton Trifaș, fost rector al
Seminarului Diecezan în două perioade: 1946-1948 și 1956-1967.
S-a născut la 21 octombrie 1906 la Horleşti, judeţul Iaşi, şi a studiat în Seminariile "Sfântul Iosif" din Iaşi şi "Sfântul Duh" din Bucureşti, precum şi în Colegiul "Brignole-Sale" din Genova (Italia). A fost sfinţit preot la 21 mai 1932 la Genova, iar după venirea în ţară a activat în parohiile: Iaşi, Grozeşti, Dărmăneşti şi Rădăuţi. În perioadele 1946-1948 şi 1956-1967 a deţinut funcţia de rector al Seminarului "Sfântul Iosif" din Iaşi.
La 24 august 1948 a fost arestat
în urma unui denunţ oficial adresat Postului de Jandarmi Bucium de profesorul
I. State, reprezentantul guvernului comunist în Comisia pentru Preluarea
Bunurilor Seminarului "Sfântul Iosif". În respectivul denunţ,
rectorul A. Trifaş era acuzat de a fi sustras şi ascuns de la inventariere - în
urma aplicării prevederilor decretelor 175 şi 176 din 3-4 august 1948 privind
reforma comunistă a învăţământului superior, confiscarea şi naţionalizarea
bunurilor şcolilor confesionale - "una maşină de stropit via, două găleţi
roşii, una găleată de zinc albă şi două bucăţi de lanţ în lungime de 6-7
metri".
Pe durata arestului preventiv la
Penitenciarul Galata, pr. A. Trifaş a fost anchetat de procurori şi trimis în
judecata Curţii de Apel Iaşi pentru "crima de sustragere de obiecte de la
inventarierea în patrimoniul statului".
După câteva luni, a fost dus în
arestul central din Bd. Copou, nr. 3 ("Casa Conachi"). Motivul? Pr.
Trifaş fusese inclus într-un lot de nouă persoane anchetate în legătură cu
evadarea prizonierului german Wili Seife. După lungi şi chinuitoare
interogatorii, pr. A. Trifaş a fost deferit Tribunalului Militar Iaşi, la 29
octombrie 1949, sub învinuirea de "delict de găzduire a unui prizonier de
război". La 15 decembrie acelaşi an, Tribunalul Militar Iaşi l-a condamnat
pe pr. A. Trifaş la un an de închisoare corecţională, iar în numele celui
condamnat, avocatul C. Dimitriu a solicitat contopirea celor două pedepse,
propunere acceptată de Tribunal.
În ziua de 24 decembrie 1949, pr.
A. Trifaş a fost transferat de la Penitenciarul Galata la celebra închisoare
comunistă de la Aiud pentru executarea restului pedepsei.
La 3 octombrie 1956, în baza
adresei Ministerului Cultelor nr. 15.519, ca răspuns la adresa Arhiepiscopiei
de Bucureşti nr. 1.668/28 iunie 1956, s-a deschis la Iaşi Secţia Română a
Institutului Teologic Romano-Catolic de Grad Universitar Alba-Iulia şi s-a
retrocedat clădirea de pe Copou.
Eliberat din închisoare, pr.
Trifaș a primit din nou conducerea Seminarului din Iași.
El a fost numit de către
seminarişti doctor practicus, deoarece s-a remarcat prin spiritul său de
muncă şi organizare, restaurând aproape întreg edificiul Institutului şi
dotându-l cu cele necesare pentru studiu, cazare şi masă. Trebuie să mai
menţionăm că, la începutul anului 1965, a fost propus noul Regulament al
Institutului Teologic Romano-Catolic de grad Universitar din Republica
Socialistă România, iar la sfârşitul anului 1965 s-a obţinut din partea Sacra
Congregatio de Seminariis et Studiorum Universitatibus afilierea, Institutului
Teologic Romano-Catolic Alba-Iulia, Secţia Română, Iaşi, la Pontificia
Universitas Lateranensis, quadriennium et ad experimentum.
Pr. Anton Trifaș moare la Iaşi,
la 29 februarie 1968. Este înmormântat în cimitirul din Horleşti, satul natal.
Dănuţ Doboş / pr. Ștefan Lupu
