Începutul celui de-al patrulea an
al pontificatului papei Francisc coincide cu publicarea celui de-al treilea
mare document al său: după cel programatic referitor la bucuria de a vesti
Evanghelia și după enciclica socială referitoare la grija față de creație, ne
putem imagina că și iminenta exhortație apostolică despre familie nu va
interpela doar interiorul Bisericii Catolice.
Încă din seara alegerii sale, Papa nu a făcut altceva decât să dea mărturie şi să vestească Evanghelia. Într-un mod transparent şi imediat, pentru a le vorbi tuturor. Într-o continuitate evidentă cu predecesorii şi cu predecesorul său, care pentru prima dată de-a lungul secolelor a renunţat la pontificat. Dar în acelaşi timp cu accente şi perspective noi, aşa cum au indicat alegerea numelui şi provenienţa sa, localizată chiar de Papa nou-ales "aproape de capătul pământului", amândouă fără precedent.
Misiunea fundamentală a fost aceea de a vesti Evanghelia, despre care a voit să dea mărturie la persoana întâi, ea fiind recunoscută prin angajarea multor persoane. Aşa cum a voit să observe Papa în ziua premergătoare aniversarului de trei ani de la alegerea din Conclav, "multe femei şi bărbaţi îndură lucruri grele, împovărătoare, pentru a nu distruge familia, pentru a fi fideli, atât în caz de boală, cât şi în timp de sănătate, în dificultăţi şi în viaţa liniştită: este fidelitate. Şi sunt persoane bune"!
Francisc a avut o atenţie constantă în aceşti ani pentru grija faţă de familie, acceptarea familiilor rănite, prin cuvinte, gesturi şi decizii. A invitat Biserica şi comunităţile creştine să facă un drum comun de angajare, concretizat din partea lui prin convocarea a două adunări sinodale care să trateze o temă atât de importantă. A ales aşa, la o distanţă de jumătate de secol de la instituirea Sinodului Episcopilor din partea lui Paul al VI-lea, situându-se într-o perfectă continuitate cu indicaţiile conciliare.
Fiind primul episcop al Romei care, datorită unor motive care ţin de statistică, nu a participat la Conciliul Vatican al II-lea, Bergoglio este însă primul Papă - fiu al acestui conciliu în sens deplin. Astfel, deciziei sale de a pune accent pe sinodalitate i s-au adăugat cele legate de dialogul ecumenic dintre religii, precum şi accentul pus pe colegialitate. Elocventă în acest sens a fost mai ales decizia, luată după exact o lună de la alegerea sa, de a constitui un consiliu al cardinalilor care îl ajută în lucrarea de reformă a structurilor centrale ale Bisericii.
Nevoia de reînnoire este continuă, ca şi exigenţa convertirii. Astfel, susţinut de un consens foarte larg în Biserică şi într-o măsură considerabilă şi în afara graniţelor ei vizibile, Francisc este hotărât. Şi în faţa opoziţiilor şi reizistenţelor inevitabile, el menţine chemarea la milostivire, la nucleul evangheliei şi la un an extraordinar, pe care din voinţa sa, l-a început la Bangui, în inima Africii. Pentru a spune lumii că, în ciuda oricărui lucru, aceste este timpul propice pentru schimbare.
Din L'Osservatore Romano
12.03.2016
