Se împlinesc astăzi trei ani de la renunțarea la slujirea petrină a papei Benedict al XVI-lea. Un gest epocal care poate fi interpretat și aprofundat de această ocazie specială a Jubileului Milostivirii. Mons. Vincenzo Paglia, președintele Consiliului Pontifical pentru Familie a comentat acest eveniment.
"Fără îndoială, acesta a fost un mare gest de iubire faţă de Biserică, un mare gest de umilinţă în faţa acestui mister atât de mare, spre care Papa Benedict privea cu certitudinea că este călăuzit de Duhul Sfânt. Şi iată prezentă aici această dimensiune a milostivirii lui Dumnezeu care susţine Biserica şi care într-o oarecare măsură face ca acea poartă să fie încă mai "binecuvântată" - dacă pot spune aşa - atunci când ea a fost deschisă de Papa Francisc şi când a trecut prin ea avându-l alături pe Papa emerit".
Reporter: I-a mișcat pe toți trecerea prin Poarta Sfântă a lui Benedict al XVI-lea, pe 8 decembrie, anul trecut, ca un simplu credincios. Pe papa Benedict nu îl vedem, dar știm că și el trăiește Jubileul și l-am văzut trăind acest moment inițial.
Mons. Paglia: Da, așa este. Dar eu cred că el a vrut, tocmai prin acest gest vizibil, să le spună tuturor că Jubileul este un gest de o profundă credință și el îl trăiește în acea dimensiune spirituală în care primatul îi aparține iubirii și rugăciunii; din voința sa el a transferat primatul petrin în primatul îngenuncherii, sub cruce, stăruința în rugăciune pentru această ultimă perioadă a vieții sale: un exemplu extraordinar pentru toți cei care se pregătesc să parcurgă ultimii ani ai existenței lor. Cu adevărat, trebuie să o spunem, așa trebuie să îmbătrânim: trăind ultimii ani în rugăciune, în reculegere, în deschiderea inimii noastre către Biserica universală, ba chiar către lumea întreagă. Papa Benedict ne indică - am spune - o "spiritualitate a vârstnicului".
Reporter: Benedict al XVI-lea, în sărbătoarea Divinei Milostiviri din 2010, spunea: "Milostivirea este nucleul central al mesajului evanghelic, este însuşi numele lui Dumnezeu, cuvinte care par să amintească tocmai cuvintele Papei Francisc. Într-adevăr, cu privire la milostivire există o adevărată continuitate... Şi apoi, bineînţeles, gândul zboară şi către Ioan Paul al II-lea.
Mons. Paglia: Da... eu aş merge încă mai în spate, atunci când Sfântul Ioan al XXIII-lea spunea că "a sosit timpul milostivirii", o dată cu Conciliul; nu există dubiu că apoi Papa Paul al VI-lea, atunci când a numit Conciliul ca fiind "bunul samaritean care se apleacă spre această lume a noastră care este moartă", şi acolo au fost semne ale milostivirii lui Dumnezeu care se revarsă. Sfântul Ioan Paul al II-lea a scris chiar o Enciclică, în afară de faptul de a fi instituit Duminica Milostivirii după Paşte. Papa Benedict a scris prima sa enciclică vorbind despre iubire: "Deus caritas est". Iată de ce consider că această temă a milostivirii este care un fel de fir roşu care de la Ioan al XXIII-lea până la Papa Francisc adună laolaltă toată a doua perioadă a secolului al XIX-lea şi dă un început primelor licăriri ale noului secol. Aş spune că a fi milostivi este o modalitate de a simţi Biserica, un mod de a trăi ca Biserică.
După www.news.va
Foto: www.toscanaoggi.it
