Există ceva mişcător în chemarea lui Matei, vameşul (cf. Mt 9,9-13). Este o pagină autobiografică, istoria întâlnirii cu Cristos, care i-a schimbat viaţa.
Plecând de acolo, Isus a văzut un om numit Matei, stând la
postul de vamă, şi i-a spus: „Urmează-mă!” Ridicându-se, el l-a
urmat.
Astăzi, 6 decembrie 2015, în cadrul unei liturghii prezidate de PS Petru Gherghel în Catedrala "Sf. Fecioară Maria Regină" din Iaşi, a fost lansată oficial noua colecţie de cântări bisericeşti a Diecezei de Iaşi, intitulată sugestiv Magnificat, publicată la Editura Sapientia.
Și eu am multe amintiri în legătură cu pr. Ștefan Vacaru, în mod special în
privința muzicii religioase. El a fost pre-pre-predecesorul meu ca organist în Seminarul din Iași!
Pr. Ștefan Vacaru, preot pensionar stabilit în orașul Onești, membru al Consiliului Prezbiteral, a trecut la cele veșnice astăzi, 1 decembrie 2015.
Un gând pios de recunoștință pentru pr. Ștefan și pentru lucrarea sa pastorală în parohiile în care a slujit începând cu anul 1971: Oituz, Luizi-Călugăra, Faraoani, Barticești.
Ardea de nerăbdare să participe la lansarea oficială a noii Colecții de cântări bisericești, Magnificat, aflată sub tipar, la care a lucrat, alături de alți preoți, timp de trei ani și la care și-a adus o substanțială contribuție. Înzestrat de Dumnezeu cu daruri artistice, el le-a pus în slujba Bisericii, oferind cu bucurie de-a lungul timpului slujirea sa ca organist în Seminar, compozitor și textier de cântece religioase în Comisiile de muzică diecezane din care a făcut parte. Cântece precum: Cristos a biruit mormântul, Cerul azi cu bucurie, Dacă vrea cineva, Slavă de-a pururi sunt și astăzi auzite în bisericile noastre și fredonate cu multă evlavie de creștinii catolici.
Îi mulțumim pr. Fănică, așa cum era el cunoscut, și îl însoțim cu rugăciunea noastră, repetând cuvintele Mântuitorului Isus, cuvinte devenite un refren cunoscut datorită măiestriei muzicale a părintelui:
În casa Tatălui meu veșnic sunt multe lăcașuri în ceruri.
Vă pregătesc un loc și vouă să fiți de mine-alături.
Dumnezeu să-l odihnească în Împărăția sa și să-l facă părtaș de Liturghia veșnică din ceruri!
Existenţa "virtuală" se propune cu o statură ontologică incertă: face abstracţie de prezenţa fizică dar oferă o formă, câteodată vie, de prezenţă socială.
Ea, bineînţeles, nu este un simplu produs al conştiinţei, o imagine a minţii, dar nu este nici o res extensa, o realitate obiectivă obişnuită, şi pentru faptul că există numai în situaţia interacţiunii. Sferele existenţiale angajate în prezenţa pe Reţea sunt de analizat mai bine. Se deschide în faţa noastră o lume "intermediară", hibridă, a cărei ontologie ar trebui analizată mai bine, în vederea unei înţelegeri teologice.
Timp de două zile, 19-20 noiembrie 2015, se va desfășura la Roma simpozionul dedicat aniversării a 50 de ani de la promulgarea documentelor conciliare Optatam totius şi Presbyterorum ordinis. La această manifestare, organizată de Congregația pentru Cler din Vatican, sunt aşteptaţi responsabilii Oficiilor pentru Cler diecezane și naționale, responsabilii Oficiilor pentru vocaţii de pe lângă Conferinţele Episcopale, formatorii din Seminarii şi din casele de formare ale Institutelor călugăreşti şi ale Asociaţiilor clericale.
Conferințele vor fi prezentate în Aula Magna a Universităţii Pontificale Urbaniana.
Informaţii referitoare la programul simpozionului, puteţi găsi la această adresă:
Din Dieceza de Iaşi, vor participa la acest simpozion pr. Cristian Ignat, spiritual la Seminarul Mic din Bacău şi pr. Eduard Soare, responsabilul Oficiului pentru Cler al Diecezei.
Grija pentru vocațiile la Preoție, de la început și până la maturizarea lor, a fost intuiția carismatică a Mariei Teresa Casini. Acest lucru a fost subliniat de cardinalul Angelo Amato, Prefectul Congregației pentru cauza sfinților, care a prezidat sâmbătă 31 octombrie, la Frascati (Italia), Liturghia de beatificare a fondatoarei Congregației Surorilor Oblate ale Sfintei Inimi a lui Isus.
Presbyterorum ordinis, la nr. 13 specifică: „Preoţii ajung la sfinţenie în modul lor propriu îndeplinindu-și îndatoririle cu sinceritate şi statornicie, în Duhul lui Cristos (…). Neuitând niciodată că Domnul este acela care deschide inimile şi că înălţimea puterii nu vine de la ei, ci de la Dumnezeu (…). În această comuniune cu Cristos, ei participă la iubirea lui Dumnezeu, al cărei mister ascuns de veacuri a fost dezvăluit în Cristos (…). Fiind educatori în credinţă (…) ei se apropie de Dumnezeu „cu inimă sinceră, în plinătatea credinţei” (Evr 10,22); ei înalţă o speranţă tare pentru credincioşii lor pentru ca, întăriţi fiind de Dumnezeu, să-i poată şi ei întări pe aceia care îndură tot felul de încercări. Fiind conducători ai comunităţii, ei practică asceza specifică păstorilor de suflete: renunţând la avantaje personale, căutând nu folosul propriu, ci folosul celor mulţi, ca aceştia să se mântuiască, progresând continuu în împlinirea îndatoririi pastorale”.
Cine se roagă în Psalmi? "Mai întâi David în persoană se roagă în psalmi, dar ca o anticipare profetico-mesianică ce îl conţine deja în sine pe Mesia: în David se roagă Isus Cristos. Dar Cristos nu poate fi separat de Trupul său, Biserica, şi de membrele sale: deci în Cristos se roagă folosind cuvintele Psaltirii şi Biserica, şi creştinii". Este sinteza volumului Pregare i salmi con Cristo, ultimul scris de Dietrich Bonhoeffer în timpul vieţii (1940), iar acum publicat de Editura Queriniana, cu o prefaţă a cardinalului Gianfranco Ravasi, pe care o redăm în continuare.
Pr. Vacaru Mihai, preot pensionar, după o lungă și grea suferință, a încetat din viață în dimineața zilei de 20 octombrie 2015, în Centrul de Îngrijire din Măgura (jud. Bacău), administrat de Surorile Benedictine Reparatoare ale Sfintei Fețe a lui Isus.
Ieri, 1 octombrie, a avut loc în Capela Institutului Teoloogic Romano-Catolic din Iași deschiderea oficială a noului an academic și formativ 2015-2016. În cadrul sf. Liturghii a fost prezentat oficial și noul Rector al Seminarului: Mons. dr. Benone Farcaș, până acum Vicar General al Diecezei de Chișinău (Republica Moldova).
"Sinodul episcopilor trebuie să pregătească drumul pe care lumea să recunoască frumuseţea familiei. Şi pentru ca familia, în acelaşi timp, să poată face lumea mai familiară, înlăturând individualismul care răspândeşte în societate germeni de anti-evanghelie". Este convingerea arhiepiscopului Vincenzo Paglia (foto), preşedintele Consiliului Pontifical pentru familie, care în aceste zile, la Philadelphia, coordonează unul dintre momentele de top ale acestui an extraordinar dedicat vieţii familiei de astăzi şi, mai ales, de mâine. Bineînţeles, în aşteptarea Sinodului episcopilor, spre care Paglia priveşte cu realismul unui păstor înţelept.
În timpul vizitei sale în Cuba, Papa Francisc i-a dăruit lui Fidel Castro câteva cărţi cu tematică teologică şi religioasă. Câteva dintre ele îl au ca autor pe preotul Alessandro Pronzato (foto), expert în cateheză, în Biblie şi în răspândirea materialelor de teologie.
După vizita făcută la Palatul
prezidențial din Havana (Cuba), Papa Francisc a intrat câteva clipe în Biserica
Inimii lui Isus, condusă de Iezuiți. Apoi a plecat către Catedrala din Havana
pentru rugăciunea Vesperelor împreună preoții, consacrații și seminariștii.
Catedrala dedicată Neprihănitei Zămisliri a fost construită pe la 1700: foarte
frumoasă fațada barocă, cu două turnuri, lucrare a arhitectului italian
Borromini.
Termenul de
"actualizare" sau expresia "aventura unui nou început", fie
că provin de la Papa Ioan al XXIII-lea, sau din motto-ul Zilelor Catolice din
2012, ele descriu același mesaj.
Biserica trebuie să facă față nevoilor
timpului, care sunt mereu în schimbare, cu scopul de a rămâne relevantă și
eficientă în viața oamenilor. Biserica are astfel acea responsabilitate
permanentă de a pătrunde în viața concretă. Conciliul Vatican II, care a fost
deschis în mod solemn la 11 octombrie 1962 de Papa Ioan al XXIII-lea, a
fost un eveniment de pionierat în această privință.
"Pentru astăzi, datorită condiţiilor vârstei mele, n-am putut să pregătesc un mare, adevărat discurs, aşa cum s-ar
putea aştepta; dar mai degrabă mă gândesc la o mică discuţie despre Conciliul
al II-lea din Vatican, aşa cum l-am văzut eu.
În perioada 8 septembrie-23 octombrie, la Seminarul Diecezan "Sf. Iosif" şi la Centrul Social "Gaudium et spes" din Traian (jud. Neamţ), Episcopia Romano-Catolică de Iaşi, prin Oficiul pentru Cler, organizează "Cursuri de formare permanentă pentru Cler". Partenerii acestui eveniment sunt: Seminarul Diecezan "Sf. Iosif" Iaşi, Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii "Al. Ioan Cuza" Iaşi, Centrul Social "Gaudium et spes" Traian (jud. Neamţ).
Cardinalul Pietro Parolin, Secretarul de Stat al Vaticanului se află de câteva zile într-o vizită de lucru în Asia. La Dili, în Timorul de Est, a celebrat sf. Liturghie în Seminarul Mare, în timpul căreia le-a reamintit viitorilor preoți cuvântul cheie pentru a trăi în Seminar: "Mereu", "în fiecare zi". Este un cuvânt simplu, care nu lasă loc la intepretări. "În fiecare zi" să trăieşti şi să te pregăteşti în Seminar pentru două obiective: "a fi discipol", "a fi misionar".
Sfânta Hedviga, regina Poloniei, după ce participa la Sfânta Liturghie celebrată în Capela de la Curte, în fiecare dimineață, își arăta recunoștința și reverența față de preoții care tocmai celebraseră Sfânta Liturghie sărutându-le cu devoțiune mâinile și exclamând: „Binecuvântat să fie cel care l-a făcut pe Isus să coboare din cer și mi l-a dăruit mie”; sau, cum spunea Sf. Paroh de Ars: „Dacă aș întâlni un Preot și un Înger, aș saluta mai întâi Preotul, apoi Îngerul... Dacă nu ar fi Preotul... la ce ar folosi un tezaur plin cu aur dacă nu ar avea cine să-l deschidă? Preotul are cheile comorilor cerești...”.
"Deschide-mi, Doamne, cărarea vieții și călăuzește-mă pe drumul intențiilor tale.
Fă-mă să înțeleg această neliniște, această curiozitate care mă transformă într-un investigator al frumuseții.
Nu știu dacă vi s-a întâmplat să fiți întrebați: „Părinte, de ce te
grăbești la Sfânta Liturghie? Ai de celebrat, probabil, doar două Sfinte Liturghii
cât e ziua de lungă, care este graba”?
Astăzi, 11 iulie, Biserica celebrează memoria sf. Benedict de Norcia, fondatorul ordinului benedictin. Către anul 540, în apropiere de Montecassino (Italia), inspirându-se din regulile scrise de sf. Ioan Casian, sf. Vasile, sf. Pahomie și din Autorul lucrării Regula Magistri, Benedict compune el însuși o regulă care se dorea a fi o sinteză a Evangheliei.
Într-una din cărțile sale, teologul iezuit
Bernard Sesboüé remarca: „Credința […] nu este o operă, ci un răspuns
responsabil dat harului […], constituind astfel prima cooperare a omului
mântuit prin harul lui Dumnezeu”. Astfel, omul, învăluit de harul lui Dumnezeu
şi încorporat în Cristos, participă la opera mântuitoare a lui Dumnezeu. Cine
altcineva mai mult decât preotul care celebrează Sfânta Liturghie poate
întruchipa realitatea acestei expresii?
Înainte de a părăsi Ecuadorul, pentru a se îndrepta către Bolivia și Paraguay, Papa Francisc s-a oprit în cartierul sărac Tumbaco, la periferia capitalei Quito, vizitând Azilul de bătrâni al Misionarelor Carității. Apoi a urmat, în Sanctuarul Fecioarei Maria "Virgen del Quinche", întâlnirea cu clerul, cu călugării şi cu seminariştii.
Credința este o chemare ce necesită un răspuns dat lui Dumnezeu. În viața de credință,
fiecare credincios primește chemări succesive (vocații, inspirații) pentru a
îndeplini o misiune specială, tot în slujba comunității ecleziale și
umane.
Printre
diferitele chemări sau inspirații, găsim una mai concretă pentru fiecare
credincios, ce orientează, în mod obișnuit sau permanent, drumul specific către
sfințenie sau către apostolat. În acel moment putem vorbi despre o „vocație
laică” (ce se potrivește mai bine cu structurile umane), vocația la viața
consacrată (pentru mărturia sfaturilor evanghelice) şi vocația la preoție
(pentru a acționa în numele lui Cristos Marele Preot-Păstorul cel Bun și pentru
a trăi ca și el). Maria este modelul oricărei vocații creștine. Ea este
prezentă, într-un mod activ și matern, în tot procesul sau în drumul vocațional al
oricărei persoane și al oricărei comunități.
Marea muzică "nu poate dispărea din liturgie", aşa cum şi-a dorit Conciliul Vatican II, iar prezenţa sa "poate fi un mod cu totul special de participare la celebrarea sacră". Este dorinţa exprimată de Papa emerit, Benedict al XVI-lea, care la Castel Gandolfo a fost distins astăzi cu titlul de "Doctor honoris causa" de către Universitatea Pontificală "Ioan Paul al II-lea" şi de Academia Muzicală din Cracovia, titlu înmânat de cardinalul Dziwisz, arhiepiscop de Cracovia.
Un film celebru a lui BuZuel povestește despre doi
părinţi care intră într-un comisariat de poliţie, pentru a declara dispariţia
fiicei lor. Semnalmentele pe care cei doi le dau sunt: „şase ani, pistruiată,
părul scurt, rochiţă albastră”. Poliţistul de gardă le cere alte semnalmente.
Atunci, tatăl fetiţei, pe scurt, îi arată copila de lângă el. De fapt, el,
ordonat şi prevăzător, însoţit de soţie, a plecat în căutarea fiicei cu fiica
de mână, şi i-o arată poliţistului pentru ca identificarea să fie cât mai
precisă. Poliţistul o priveşte îndelung pe copilă, îşi notează totul, şi începe
căutarea unei fetiţe care se afla în faţa lui şi care nu se pierduse niciodată.
Aş vrea să fii un preot cu inima lui Dumnezeu. Un preot care ştie să pună Împărăţia lui Dumnezeu pe primul loc în viaţa sa. Un preot care duce întreaga sa viaţă la Liturghie şi toată Liturghia în viaţă.
Un preot care ştie să asculte lumea şi care cu umilinţă acceptă şi corectările care i se fac.
Preasfințitul Petru Gherghel împlinește pe 29 iunie 50 de ani de la hirotonirea preoțească. Această aniversare se împletește cu aniversarul zilei de naștere, 28 iunie, zi în care episcopul nostru împlinește frumoasa vârstă de 75 de ani.
Ne adunăm în jurul păstorului Diecezei de Iaşi și împreună, episcop și preoți, celebrând sf. Liturghie, îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darul vieții și pentru darul Preoției.
Acum 20 de ani, pe 22 iunie 1995, Biserica îşi lua rămas bun pământesc de la una dintre cele mai luminate minţi teologice: Yves Marie-Joseph Congar, călugăr dominican, teolog expert al Conciliului al II-lea din Vatican, creat cardinal de Papa Ioan Paul al II-lea în 1994.
Trei confrați preoți aniversează astăzi 20 de ani de preoție. Îi amintim în rugăciune la altarul Domnului și ne asociem la sărbătoarea lor, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care ei, de-a lungul anilor, au înfăptuit-o în folosul poporului care le-a fost încredinţat.
Preoții nou-sfințiți care vor activa în Dieceza de Iași și în Arhidieceza de București, absolvenți ai Institutului Teologic din Iași, au celebrat astăzi prima lor sf. Liturghie în Seminar. Au fost alături de ei preoții formatori și profesori, colegii seminariști, surorile, personalul administrativ și alți invitați. Sf. Liturghie a fost prezidată de pr. Doboș Iosif-Claudiu.
Astăzi, în Solemnitatea Naşterii Sf. Ioan Botezătorul, au fost hirotoniți în Catedrala "Sf. Fecioară Maria Regină" din Iaşi 14 preoţi care vor activa în Dieceza de Iaşi (11), în Provincia Franciscană (2) şi în Congregaţia Misionarilor Verbiţi (1). La sfârşitul Sf. Liturghii, pr. Emilian Jitaru a mulţumit în numele tuturor neo-prezbiterilor:
Mulți confrați preoți din Dieceza de Iași aniversează astăzi un număr semnificativ de ani de la hirotonirea sacerdotală.
Îi amintim în rugăciune la altarul Domnului și ne asociem la sărbătoarea lor, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care ei, de-a lungul anilor, au înfăptuit-o în folosul poporului care le-a fost încredinţat.
Dieceza de Iași se pregătește să primească 11 noi apostoli în via Domnului.
Pe 24 iunie, în Catedrala "Sf. Fecioară Maria Regină" din Iaşi, Preasfinţitul Petru Gherghel va prezida sf. Liturghie în cadrul căreia vor fi hirotoniţi, împreună cu doi candidaţi ai Provinciei Franciscane şi cu un candidat al Congregaţiei Misionarilor Verbiţi, cei 11 absolvenţi ai Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi care vor lucra în Dieceza de Iaşi.
Sacramentul preoției este
dăruit prin impunerea mâinilor din partea episcopului și prin rugăciunea pe care
acesta o înalță către Dumnezeu. El îi sfințeşte pe candidați drept
preoți în slujba poporului lui Dumnezeu. Se celebrează astfel un sacrament, sau
o taină, al cărei sens îl putem descoperi tocmai prin cuvintele rugăciunii speciale de consacrare.
Taina preoției, natura și misiunea preoților, poate deveni mai clară și prin
înțelegerea acestei rugăciuni. De aceea poate fi de folos o analiză a
textului rugăciunii pe care Biserica o îndreaptă spre Dumnezeu pentru a-L
implora să coboare asupra celor aleși harul sfințitor al Duhului Sfânt.
Așa cum ne amintește Catehismul Bisericii Catolice (CBC) la nr. 1536: "Preoţia este sacramentul datorită căruia misiunea încredinţată de Cristos apostolilor continuă să fie exercitată în Biserică până la sfârşitul veacurilor: este deci sacrament al slujirii apostolice.
O amplă sinteză a enciclicei ”Laudato si'.
Despre ocrotirea casei comune”. Sinteza, tradusă de Redacția română a Radio
Vatican, a fost pregătită de Sala de Presă a Sfântului Scaun. Acest text reprezintă un instrument de sprijin pentru o primă lectură a
enciclicei, ajutându-l pe cititor să-i înțeleagă dezvoltarea de ansamblu și
liniile principale.
Este citită oare, acum după 50 de ani de la promulgarea ei de către Papa Paul al VI-lea, constituția Conciliului Vatican II referitoare la liturgie? Sacrosanctum Concilium nu este deloc un catalog de reţete sau de reforme, ci o adevărată "magna charta" a oricărei acţiuni liturgice.
Astăzi, 12 iunie 2015, cei 13 diaconi care au absolvit cursurile Institutului Teologic Romano-Catolic din Iași vor începe pregătirea lor apropiată în vederea hirotonirii preoțești. Vor face 6 zile de exerciții spirituale în localitatea Horpaz (jud. Iași). Pe parcursul acestor zile, ei vor fi călăuziți de pr. Irinel Iosub, paroh la Siret (jud. Suceava), care le va vorbi viitorilor preoți despre "Frumuseţea preoţiei".
Noi, preoţii, îi însoţim cu rugăciunea noastră în acest timp de intensă trăire spirituală şi îi încurajăm să se ofere cu generozitate în slujba lui Dumnezeu şi a Bisericii sale.
În
solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus este celebrată Ziua de rugăciune pentru sfințirea preoților, menită să reînflăcăreze
în toţi preoţii darul primit prin impunerea mâinilor şi bucuria misiunii care
le-a fost încredinţată.
Ce înseamnă a deveni preot? De ce ia formă în inima unui bărbat această dorinţă şi această alegere? Sunt întrebări pe care şi le pun nu numai cei care observă un preot de departe, ci chiar şi preoţii.
Care este comportamentul apostolului, sau care este modul de operare al apostolului în comunitatea creştină? Este rolul cel mai important într-o comunitate. Apostolul Paul ne oferă în această pagină foarte frumoasă a Scripturii câteva din caracteristicile slujirii. El se adresează astfel tesalonicenilor:
Noutatea preoţiei lui Cristos, spre deosebire de cea a vechii alianţe, este pusă în lumină de Scrisoarea către Evrei, din diferite puncte de vedere. Cristos nu a avut nevoie să ofere jertfe pentru păcatele sale, ca fiecare preot (cf. 7,27); nu are nevoie să repete de mai multe ori jertfa, ci "o singură dată, la împlinirea timpurilor, el a apărut pentru a şterge păcatul prin jertfa de sine" (9,26).
Nunc
dimittis este imnul scurt pe care Biserica ne îndeamnă să-l recităm
la Completoriu, la sfârșitul zilei, ca ultime cuvinte de
credință, înainte de
a intra în acel
somn care este simbolul morții. Este însă și cântarea din seara vieții,
pronunțată de Simeon, aflat de acum aproape de moarte, iar pentru noi este și amintirea "ceasului morţii noastre", aşa cum recităm în rugăciunea "Bucură-te, Marie".