Gânduri pentru un preot nou-sfințit

     Aş vrea să fii... un preot.

Aş vrea să fii un preot cu inima lui Dumnezeu. Un preot care ştie să pună Împărăţia lui Dumnezeu pe primul loc în viaţa sa. Un preot care duce întreaga sa viaţă la Liturghie şi toată Liturghia în viaţă. 

Un preot care ştie să asculte lumea şi care cu umilinţă acceptă şi corectările care i se fac.

Aş vrea să fii un preot cu inima lui Cristos, care îi alegea pe cei din urmă. Un preot care nu se dă cu puternicii acestei lumi.

Un preot cu o inimă de tată, un preot care nu se ruşinează că e preot, un preot care să ştie să-i îmbrăţişeze pe oameni fără să se gândească: oare ce vor spune ceilalţi? Un preot care ştie să plângă şi să râdă.

Aş vrea să fii un preot sărac, care nu se îmbogăţeşte şi nu-i îmbogăţeşte pe alţii decât cu Dumnezeu. Un preot care nu se foloseşte de haina lui pentru a avea putere asupra altora, un preot care ştie să-şi pună şorţul şi să-i servească pe cei încredinţaţi lui. Un preot care nu condamnă, dar care dezleagă de păcate.

Un preot care ştie să stea cu tinerii şi copiii, pentru a se hrăni din entuziasmul şi energia lor. Un preot care ştie să stea cu bătrânii, ca să ia din experienţa lor.

Aş vrea să fii un preot care nu-l priveşte pe celălalt de sus în jos, un preot cu care să te simţi în largul tău, un preot care nu umileşte. Un preot care nu vorbeşte de alţii şi care ţine în secretul inimii sale secretele oamenilor.

Un preot care nu se plânge, dar care oferă speranţă. Aş vrea să fii un preot care ştie să sufere fără ca să caute prea mult compasiunea celorlalţi. Un preot care ştie să moară, pentru a trăi în Dumnezeu.

pr. Cristinel Fodor