După vizita făcută la Palatul
prezidențial din Havana (Cuba), Papa Francisc a intrat câteva clipe în Biserica
Inimii lui Isus, condusă de Iezuiți. Apoi a plecat către Catedrala din Havana
pentru rugăciunea Vesperelor împreună preoții, consacrații și seminariștii.
Catedrala dedicată Neprihănitei Zămisliri a fost construită pe la 1700: foarte
frumoasă fațada barocă, cu două turnuri, lucrare a arhitectului italian
Borromini.
Papa Francisc a rămas foarte
mișcat de cuvintele cardinalului Ortega care a vorbit despre sărăcia Bisericii
cubaneze și de o călugăriță care a povestit experiența sa printre bolnavii
fizic și mintal. Papa a vorbit în întregime liber, inspirându-se din aceste
două mărturii și a lăsat omilia pregătită.
Sărăcia - a spus - este un cuvânt incomod, care merge împotriva curentului. Spiritul mundan nu îl cunoaște, nu îl vrea, îl ascunde, nu de rușine, ci din dispreț. Spiritul lumesc nu iubește calea Fiului lui Dumnezeu care s-a înjosit, s-a făcut sărac, s-a umilit, pentru a fi unul dintre noi. Tânărul bogat din evanghelie păzea toate poruncile dar i s-a făcut frică de sărăcie și a plecat trist.
Este necesar - a spus Papa - să știi să gestionezi bunurile, este o obligație, pentru că bunurile sunt un dar al lui Dumnezeu, dar când aceste bunuri intră în inimă și încep să conducă viața, ea se pierde. Sf. Ignațiu de Loyola spunea că sărăcia este zidul și mama vieții consacrate. O mamă care provoacă o mai mare încredere în Dumnezeu. Iar zid, pentru că apără de orice fel de mondenitate. Mondenitatea a distrus multe suflete! Suflete generoase, precum tânărul trist, care au început bine și apoi s-au alipit de mondenitate și au sfârșit rău, în mediocritate. Au sfârșit fără iubire pentru că bogăția sărăcește, sărăcește rău. Ne ia ceea ce avem mai bun, ne face săraci în unica bogăție care merită să o avem.
Un preot bătrân și înțelept - a adăugat - îmi spunea că atunci când spiritul de bogăție intră în inima unui consacrat sau a unei consacrate, a unui preot, episcop, papă, atunci când se începe acumularea banilor pentru a garanta viitorul, atunci acel viitor nu este în Isus, este într-o companie de asigurări de natură spirituală, pe care o conduc. Astfel, când, de exemplu, o congregație călugărească, îmi spunea preotul, începe să adune fonduri, Dumnezeu este atât de bun că trimite un econom nepriceput care o duce la faliment. Sunt cele mai bune binecuvântări ale lui Dumnezeu pentru Biserica sa, economii nepricepuți, pentru că o fac liberă, o fac săracă. Sfânta Maica noastră Biserica este săracă. Dumnezeu îi iubește pe săraci, așa cum săracă a dorit să fie și Mama noastră, Maria. Deci ne-a invitat să ne întrebăm: cum este spiritul meu de sărăcie? Să nu uităm că este prima dintre fericiri: Fericiți cei săraci cu duhul, cei care nu sunt lipiți de bogăție, de puterile acestei lumi.
Papa Francisc a comentat apoi mișcătoarea mărturie a călugăriței care îi asistă pe cei bolnavi, pe care ea i-a numit "copii", deşi sunt bătrâni. Ei sunt cei mici despre care vorbeşte Isus. Este protocolul faţă de care vom fi judecaţi - a spus Pontiful - despre care vorbeşte Evanghelia lui Matei la capitolul 25: "Ceea ce aţi făcut numai unuia dintre aceşti fraţi mai mici ai mei, mie mi-aţi făcut". Există slujiri pastorale care pot oferi mai multe satisfacţii din punct de vedere omenesc, fără a fi răutăcioşi sau mundani, dar atunci când cineva îl caută în preferinţa sa interioară pe cel mai mic, pe care l-a abandonat, pe cel mai bolnav, de care nimeni nu ţine cont, pe care nimeni nu-l vrea, şi atunci când îl slujeşte pe cel mai mic, îl slujeşte de fapt pe Isus la superlativ.
Papa a mai vorbit despre călugăriţele "plângăcioase" care se lamentează că poate aveau altre proiecte, ar fi putut face multe lucruri pentru viitorul tinerilor şi când colo au fost trimise în "Casa milostivirii", acolo unde gingăşia şi milostivirea Tatălui devin mai evidente. Câte călugăriţe şi călugări ard - şi aici Papa a repetat cuvântul - îşi ard viaţa mângâind materiale nefolositoare, ceea ce lumea aruncă, ceea ce lumea dispreţuieşte, ceva care lumea ar prefera să nu existe, ceea ce lumea de astăzi, cu noile metode de analiză, dacă se prevede că un copil se poate naşte cu o boală degenerativă, se propune trimiterea lui în spate, înainte de naştere. Este cel mai mic. Şi cei care au grijă de cei mici, îl imită pe Isus.
Apoi a spus că există un loc privilegiat pentru preot, acolo unde el apare ca fiind cel mai mic: este confesionalul. Este atunci când un bărbat sau o femeie vă arată mizeria lor, fiţi atenţi! Este aceeaşi cu cea pe care o aveţi voi şi Dumnezeu v-a mântuit! Când îţi arată mizeria lui, nu îl pedepsi. Dacă nu ai niciun păcat, aruncă prima piatră, dar numai cu condiţia asta. În caz contrariu, gândiţi-vă la păcatele voastre. Şi gândiţi-vă că puteţi să fiţi acea persoană. Şi gândiţi-vă că, potenţial vorbind, puteţi coborâ mai jos. Gândiţi-vă că în acel moment voi aveţi o comoară în mâini, care este milostivirea Tatălui. Vă rog, preoţii să nu obosească niciodată să ierte. Fiţi iertători. Nu obosiţi în a ierta, aşa cum a făcut Isus. Sf. Ambroziu are o frază care mă mişcă mult: "Acolo unde este milostivire, acolo este spiritul lui Isus. Unde există rigiditate, acolo se văd doar miniştri săi".
Frate preot, frate episcop - a încheiat Papa - să nu aveţi teamă de milostivire. Lăsaţi să curgă prin mâinile voastre şi prin îmbrăţişarea voastră iertarea, pentru că cei care sunt acolo, sunt cei mai mici. Şi deci, este Isus.
Sursa: http://www.news.va
Traducere pr. Eduard Soare