Preoții
să fie simpli, să evite orice formă de duplicitate și să nu
caute interesul propriu. Sunt câteva din sfaturile pe care Papa Francisc
le-a dat seminariștilor din Seminarul Pontifical Lombard, primiți în
Vatican cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la înființare. Papa
a mai amintit faptul că nu este potrivită o formare fragmentată şi i-a invitat
pe păstori - folosind cuvintele sfântului Carol Borromeu - "să fie părinţi
pentru lume, mai ales pentru cei săraci". Cuvântul de salut a fost
rostit de Arhiepiscopul de Milano, cardinalul Angelo Scola.
"Să fiţi preoţi după inima lui Dumnezeu, nu după preferinţele fiecăruia sau modele de moment, ci aşa cum cere vestirea Evangheliei". Papa a mai amintit că această instituţie a fost binecuvântată de Fericitul Paul al VI-lea în spiritul Conciliului Vatican II care dorea ca Biserica "să vestească Evanghelia într-un mod nou".
Francisc a subliniat că
"pentru a te pregăti bine este nevoie de o lucrare profundă, dar mai ales
de o convertire interioară", zilnică. Şi l-a luat ca model pe Sfântul
Carol Borromeu a cărui viaţă era "ca o mişcare continuă de convertire,
menit să reflecteze imaginea Păstorului". Apoi, Papa s-a oprit asupra unor
ispite care trebuie respinse de preoţi: mai întâi, ispita normalităţii, ispita
unui Păstor care se mulţumeşte cu o viaţă "normală". "Acest tip
de preot începe să se mulţumească cu nişte atenţii pe care le primeşte, judecă
slujirea sa în funcţie de succesele sale şi caută ceea ce îi place, devenind
căldicel, fără un adevărat interes pentru ceilalţi. În schimb, normalitatea
pentru preot înseamnă sfinţenia pastorală, darul vieţii. Dacă un preot alege să
fie o persoană normală, atunci el va fi un preot mediocru, sau mai rău".
Sfântul Carol îşi dorea Păstori care
să fie slujitori ai lui Dumnezeu şi părinţi pentru lume, mai ales pentru cei
săraci. Dar, a avertizat Papa Francisc, "numai cine transformă viaţa sa
într-un dialog constant cu cuvântul lui Dumnezeu poate vesti cuvinte dătătoare
de viaţă, căci cunoaşterea diferitelor discipline studiate nu este un scop în
sine, ci trebuie concretizată în dialogul de rugăciune şi în întâlnirea reală
cu persoanele. "Nu foloseşte la nimic o formare compartimentată:
rugăciunea, cultura şi pastorala sunt pietre fundamentale ale aceluiaşi
edificiu: trebuie să fie mereu unite pentru a se susţine reciproc, bine
cimentate între ele, pentru ca preoţii de azi şi de mâine să fie oameni
spirituali şi păstori milostivi, unificaţi interior de iubirea Domnului şi
decişi să răspândească bucuria Evangheliei prin simplitatea vieţii lor". O
simplitate a vieţii care să evite orice formă de duplicitate şi de mundanitate,
căreia îi este suficientă comuniunea genuină cu Domnul şi cu fraţii; simplitate
a limbajului: nu predicatori de învăţături complexe, ci vestitori ai lui
Cristos, mort şi înviat pentru noi".
"Pentru a fi un preot bun este nevoie de contact şi de apropiere faţă de episcop, a trăi acel spirit "diecezan". Un preot care nu are o relaţie intensă cu episcopul său, se izolează încet de grupul diecezan şi rodnicia sa scade, tocmai pentru că nu exercită dialogul cu Părintele Diecezei.
Papa a încheiat cu o încurajare adresată seminariştilor, de "a cultiva frumuseţea prieteniei şi arta de a stabili relaţii pentru a crea o fraternitate sacerdotală care să fie mai puternică decât diferenţele de detalii".
După www.news.va
25.01.2016
