Preotul se aseamănă mai mult cu "un tată de familie înțelept decât cu un funcţionar", fiind "reflexul viu al lui Cristos Slujitorul, care tânjeşte să se ofere să slujească". Această definiţie a preotului a fost schiţată de cardinalul Beniamino Stella (foto), prefectul Congregaţiei pentru cler, la prima sa întâlnire din cadrul vizitei sale în Cuba, începută pe 22 aprilie.
Într-un climat de sărbătoare prilejuit de vestea că Papa Francisc va vizita insula din Caraibe în luna septembrie, purpuratul are în program până marţi, 28 aprilie, o serie de întâlniri cu episcopii locali, cu clerul şi cu seminariştii provinciilor ecleziastice din Santiago de Cuba, Havana şi Camagüey.
Cardinalul Stella, care a fost nunţiu apostolic în insulă între 1992-1999, şi-a început vizita la sanctuarul marian al Fecioarei Carităţii din Cobre, unde s-a rugat în faţa statuii care este venerată acolo. Apoi a întâlnit clerul provinciei ecleziastice, într-o casă de reculegere, oferind o reflecţie despre Bunul păstor care îşi dă viaţa pentru turmă. Amintind de decretul conciliar Presbyterorum ordinis, purpuratul a subliniat faptul că primul lucru important la un preot este darul vieţii şi de la acest dar pleacă multe alte daruri. "Această atitudine - a spus - se numeşte caritate pastorală şi ea este centrul slujirii sacerdotale". Dacă sunt preoţi care şi-au vărsat sângele primind martiriul, majoritatea lor realizează "dăruirea vieţii zilnice în tăcere, fără dramă". Într-adevăr, există diferite forme prin care se poate "da viaţa" în slujirea pastorală. "Poporul lui Dumnezeu - a adăugat - recunoaşte imediat preotul care se dăruieşte. Este în mod obişnuit un simplu lucrător, nu un şef de echipă care le porunceşte celorlalţi să lucreze". Într-adevăr, preotul "este omul dăruit comunităţii creştine care caută modalitatea de a se pune în centru". Este şi "animatorul vieţii spirituale al comunităţii, nu un birocrat care vrea să se pună pe primul loc". De fapt, a subliniat cardinalul, preotul este mai ales "un om al lui Dumnezeu, nu al lumii".
Numeroase sunt exemplele preoţilor care au trăit slujirea servind Biserica şi poporul, oferind o mărturie autentică de viaţă. Între aceştia, purpuratul l-a amintit pe venerabilul părinte Félix
Varela şi pe episcopii Enrique Pérez Serantes şi Pedro Claro Meurice Estiú. Cardinalul a mai spus apoi că Papa Francisc cu stilul său de viaţă şi cu cuvintele sale "edifică o şcoală de discipoli ai lui Isus, un proiect pastoral care se aseamănă mai degrabă cu Joia sfântă, cu spălarea picioarelor plină de slujire şi cu Euharistia plină de iubire, decât cu Duminica Floriilor, cu strigătele şi scrâşnetele care se vor termina pe Calvar".
În timpul Liturghiei celebrate joi seara, 23 aprilie, în catedrala din Santiago de Cuba, purpuratul s-a făcut purtătorul de cuvânt al Papei Francisc pentru a transmite tuturor preoţilor salutul său şi binecuvântarea apostolică. În cadrul omiliei, cardinalul a explicat cele trei momente ale evanghelizării pe care Pontiful le-a sintetizat, conform textului din Faptele Apostolilor, acolo unde este menţionat îndemnul făcut de înger lui Filip de a se pune în mişcare (Fap 8,26). Primul moment este vocaţia misionară. Papa îndeamnă continuu "să se ia iniţitiva, să se scurteze distanţele, să se iasă către celălalt, să fie căutaţi cei care sunt departe şi să se meargă la răscruci pentru a-i invita şi pe cei lăsaţi deoparte, să se rişte murdărirea cu noroiul de pe drum". Dialogul este al doilea moment al evanghelizării: misionarul autentic "nu impune ideile sau doctrina sa". În legătură cu aceasta, purpuratul a spus că misiunea întregii Biserici, mai ales a preoţilor, a călugăriţelor, a cateheţilor şi a responsabililor laici în lume, constă "în a fi călăuze, nu judecători, însoţitori de drum, nu poliţie, persoane care facilitează dialogul şi înţelegerea, nu bariere care opresc comunicarea, profeţi ai speranţei, nu ai calamităţilor, lucrători dăruiţi, nu critici răutăcioşi, nu predicatori ai persoanelor noastre, ci martori bucuroşi ai lui Isus Cristos". Al treilea moment este întâlnirea cu Dumnezeu, "adevăratul protagonist al evanghelizării". Această întâlnire este lucrul cel mai important în viaţa unui creştin. De aici, cardinalul a adresat invitaţia de a alege un itinerariu pentru fiecare zi: "să ieşim pe străzi pentru a merge împreună cu oamenii pe care îi întâlnim, pentru a da o motivaţie sigură speranţei care se naşte din întâlnirea cu Cristos cel înviat, o speranţă care nu este doar o promisiune pentru viitor, ci o primîvară a vieţii şi a vieţii în plinătate".
În acest climat de aşteptare şi de bucurie a Bisericii şi a cubanezilor pentru viitoarea vizită a Papei Francisc, în septembrie, monseniorul José Félix García, secretar adjunct al Conferinţei episcopale cubaneze, a comentat ştirea, amintind efortul făcut de Sfântul Scaun în dialogul diplomatic dintre Cuba şi Statele Unite ale Americii.
Prelatul a subliniat apoi modul în care credincioşii cubanezi îl apreciază mult pe Papa pentru că "iradiază o simpatie specială, datorată bunătăţii şi simplităţii prin care se remarcă pontificatul său". Şi purtătorul de cuvânt al Diecezei de Havana, Orlando Márquez, a subliniat faptul că vizita Papei, "cu caracter pastoral, va folosi la susţinerea Bisericii cubaneze în atenţia ei tradiţională pentru cauza păcii şi a binelui comun". Purtătorul de cuvânt a scos în evidenţă "privilegiul" Cubei de a primi trei Pontifi: Ioan Paul al II-lea în 1998, Benedict al XVI-lea în 2012 şi Papa Francisc.
Din L'Osservatore Romano, 24-25 aprilie 2015
